„Nu că zic, dar vreau să-ți spun”

În ultimul an de facultate, suntem indignați, dom’le, pentru că avem de învățat pentru examene și aproape că vrem să ne ducem peste profesori să-i rugăm să nu includă atâtea cursuri când vine vorba de verificarea cunoștiințelor.
Chiar dacă am o viață personală, lucrez, fac naveta și nu mai am aceeași deprindere de a învăța zilnic suportul de curs (ca în perioada liceului), nu mă indignă faptul că trebuie să studiez materialul bogat până în ziua examenului.
Supărător este atunci când te prezinți la examen și profesorul universitar întârzie, apoi îți transmite că are alt examen și trebuie să vii în altă zi.
Supărător mi se pare că nu a fost trimis un mail de înștiințare.
Poate te-ai învoit de la muncă, poate ai condus într-un trafic infernal sau poate ai venit de la 30 de kilometri distanță. Nu îi pasă nimănui!
Supărător este atunci când crezi că nota obținută la examenul respectiv va conta peste un an. Ești vânător de note în clasele mici, poate un pic și în liceu, dar credeam că știi că o notă nu-ți definește adevărata capacitate!
Nu săriți! Scriu alt articol despre notele școlare!
Dar, cel mai trist este atunci când trebuie să înveți mecanic.
Dacă nu ești la medicină sau drept, e inutil! Avem dispozitive care să memoreze aceste lucruri pentru noi, iar tehnologia încă ne pregătește lucruri grandioase.
Abia după ce am terminat liceul, mi-am dat seama că nu sunt adepta învățatului mot-a-mot, tocmai pentru că mi se făcuse lehamite (* vă spune acest lucru, o tocilară care nu putea să adoarmă dacă lecția pentru a doua zi nu era învățată).
Mai bine citești o dată sau de două ori materialul. Se imprimă altfel.
Am ales să fac o facultate doar ca să ies din casă și (chiar) să învăț lucruri interesante de la profesori sau de la ceilalți oameni cu care interacționez.
Știu cine sunt și am planuri mai mari cu viața mea decât să putrezesc într-un post de funcționar, îngropată în hârtii, cu minimul pe economie și bonuri de masă.

Ce frumos ar fi dacă în timpul facultății ne-am respecta între noi.

P.S. Titlul nu este nimic altceva decât vorba unei colege de facultate, poate cea mai mișto și isteață din clasă.

Related Post

2 Replies to “„Nu că zic, dar vreau să-ți spun””

  1. Mda…ce sa zic…sa vezi ce frumos e atunci cand facultatea e la peste 200 km, ai copil mic, doua job-uri (de la care tre’ sa te invoiesti in ziua examenului), mergi noaptea cu trenul si in dimineata zilei de examen secretara de la facultate iti spune, suav:
    – Domnul profesor e la o conferinta la Budapesta…examenul se va da peste doua zile.
    Da’ uite-asa se caleste omu’ 😊

    1. Pff..după ce o trăiești și pe asta, nu te-ar mai uimi nicio altă întâmplare din anii de studenție:))
      Măcar merită facultatea pe care o faci?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *