Reclame care ne arată cum merg lucrurile în România

Dacă ați fost plecați o perioadă din țară și vreți să știți cum mai merg lucrurile pe aici ori dacă s-a schimbat ceva, aruncați un ochi peste aceste spoturi publicitare.
Să zici că interpretarea mea e un pamflet și trebuie tratat ca atare, dar aceste spoturi publicitare sunt departe de a fi pamflete. Sunt mereu la TV și nu fac altceva decât să ne arate cum stau lucrurile în România.

  1. Reclamă Toortitzi

Se pare că cei doi inși sunt blocați în lift de ani buni.
Robinson Crusoe, instinct de supraviețuire, priviri dezaxate, râsu’ plânsu’…toate-s laolaltă într-un lift blocat. Unde?
În românia, evident. 
Reclama mi se pare un deliciu, tocmai pentru că am remarcat la sfârșit acel spirit de „haz de necaz”/ „om trăi și om vedea”/ „E bine că măcar avem ce mânca”. 

2. Reclamă vopsea Savana

Nu numai că își dă cu părerea înainte ca gagica să termine fraza, dar salahorul e imaginea tipică a românului plătit cu ziua: șapca pusă invers (creionul la ureche lipsește), salopeta ce pare îmbâcsită de praf și ruleta din buzunar.
Chiar și așa, nu e tiparul muncitorului român pentru felul în care arată, ci pentru felul în care se poartă. E băgăcios atunci când întreabă netam-nesam „E soțul dvs.?” și ușor flegmatic când – la auzul afirmației „Noi suntem o familie mai…” – completează „Netradițională, așa!”.
Păi da, a vorbit și Ion că e și el om!
De asistentul lui nu mai zic. Pare genul de om pe care îl „cară” mereu după el, îl pune să lucreze cot la cot, iar la sfârșitul zilei îi dă 50-60 de lei. În condițiile în care el poate ia 100 lei (să fim sinceri, niciun muncitor cu ziua nu mai cere sub 100 lei).
Dar na.. așa e când ești level mai mare.

Publicitatea Pharma adună peste 20 de ore, iar un spot ne întreabă dacă răceala noastră e gripă sau gripa noastră e răceală. Exprimarea e fix pix.

3. Nici cei de la Johnson’s baby nu-s mai prejos pentru că…

… au născocit ceva de vis, iar eu nu pot să mă concentrez la nimic altceva acum!
Televizorul a început să scoată sunete bruiate, pe fiecare canal au apărut purici, iar în final s-a autodistrus.
Cum adică „La Johnson’s creăm produse pentru pielea BEBELUȘILOR DE PESTE 150 DE ANI”?
Dacă bebelușii aceia nu au peste 150 de ani, nu credeți că ar fi fost mai logic ca Johnson’s să creeze de peste 150 de ani produse pentru pielea bebelușilor?!


Brusc, mi-am amintit de un moment -amuzant de trist- trăit în primul an de facultate.
Aveam un curs de epistemologie și trebuia să învățam un glosar de termeni filozofici. Eram o grupă formată din studenți silitori, zic eu.
La termenul „tabula rasa” ne uitam însă, unii la alții și ridicam din umeri, moment în care am primit o explicație de la domnul profesor. 
Ne-a zis cum, în concepția filozofului englez Locke, mintea omului este la naștere ca o foaie nescrisă și că prin traducere, „tabula rasa” înseamnă tablă ștearsă. În fine, chestii pe care le afli la un search pe Google.
Ceea ce mi-a rămas în minte a fost momentul în care se uita la noi și -probabil, influențat de starea noastră de necunoaștere- ne-a spus:

– Voi sunteți tabula rasa!

Chiar și acum, în momentele în care nu știu ceva, spun că în mintea mea totul e „Blank” ori „Tabula rasa”. Acest ultim termen face referire la lipsa culturii și situația de ignoranță în care se află cineva la un moment dat.

V-ați prins de ce am asociat articolul cu această scurtă povestioară, nu?

You May Also Like

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.