Se stinge lumina și gata?

În timpul facultății, am întâlnit o persoană extraordinară care mi-a spus că oamenii buni merită să fie incluși, din când în când, în rugăciunile noastre. Aceeași colegă m-a făcut să plâng în timp ce ținea un discurs la festivitatea de absolvire, tocmai pentru a spus că-și dorește ca cei din cer să fie mândri de noi.
Fata aceasta iubește să scrie, la fel de mult pe cât iubește poveștile bune.
Dacă atunci când murim, ne întâlnim cu Dumnezeu și ne întreabă: „Cum a fost în Rai?, ce ați răspunde?, ne-a întrebat ea pe când eram cu câțiva prieteni, la munte.
Alexandra, sper să citești textul acesta.

Mi-am adus aminte de acest lucru și, din senin, am pornit o discuție cu omul meu, bun și altruist, dar care mereu îmi lasă de înțeles că „se stinge lumina și gata”.
– Poate așa e sau poate nu e deloc așa. Nu avem de unde să știm. Dar nu ai trăi altfel crezând că e ceva frumos dincolo? Că îi vom revedea pe cei de care ne-a fost atât de mult dor? Că poate te vei uimi pe fiecare zi de ce minunății îți vor vedea ochii?
– Dincolo crezi că există țânțari?, mă întreabă el.
– Poate că există. Dar poate nu sunt atât de sâcâitori ca aici.

Cum a fost în Rai, deci?
Încă mă gândesc la răspunsul pe care l-aș oferi.
Îi mulțumesc! În rest, nu știu ce aș putea să-I spun, ce nu-I spun deja, în fiecare seară în rugăciunile mele.

Sursă foto: 1x.com

Related Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *