Perioada cuprinsă între săptămânile 28-40 marchează al treilea și ultimul trimestru de sarcină, o perioadă care poate fi mai obositoare atât fizic, cât și emoțional.
În cel de-al treilea trimestru de sarcină, am avut „probleme” cu somnul, căci mă trezeam pentru a merge la toaletă, iar apoi adormeam foarte greu (vreo două ore mă întorceam stânga-dreapta în pat, se trezea puiuțul și stăteam cu el la mângâiat și alintat până adormeam iarăși amândoi).
Îmi simțeam plămânii – efectiv – înghesuiți și respiram mult mai greu, de parcă nu-mi ajungea aerul. 
Aveam zile în care mâncam mai mult și zile în care mă limitam la vreo două mese și fructe. Multe fructe. Portocale, rodii, mere și kiwi îndeosebi.
Felul în care se mișca bebelușul în burtică era din ce în ce mai diferit (mișcări/ lovituri mai intense și mai puternice). De la o săptămână la alta, părea că se întinde în toate părțile. Se manifesta mai mult atunci când ne auzea vorbind sau când tatăl lui punea mâna pe burtică, îl saluta și-l întreba dacă mai stă la copt. 
♥
Din săptămâna 36, am început să resimt o presiune în zona pelvisului și, fie trebuia să merg la toaletă, fie trebuia să mă întind în pat. Era o presiune/ greutate combinată cu un fel de durere care ținea câteva secunde, după care totul revenea la normal. Totuși, dacă nu mă întindeam în pat, nici nu-mi dădea pace senzația aceea.

Ce ar mai fi de zis?
Că eram copleșită de emoții? Că am făcut cumpărăturile necesare pentru venirea bebelușului? Că am aruncat ce era vechi din sertare și dulapuri și am făcut curățenie generală? Că i-am luat hăinuțele și lenjeria pentru pătuț la spălat și călcat?

Le-am bifat pe toate, credeți-mă!

Eram pe de-o parte cuprinsă de emoții, iar pe de altă parte încercam să-mi păstrez calmul. Curând, aveam să-mi cunosc puiul.
În fotografia de mai sus, puteți vedea burtica la 35 de săptămâni.