Nici eu nu înțelegeam cum de în serile în care eram vizibil obosită, în loc să adorm lângă copilul meu, aprindeam puțin veioza și căutam cartea de pe noptieră. Probabil din instinct, așa mi-am spus un timp.
De fapt era de drag, de fapt căutam liniștea pe care o aveam numai când țineam o carte în mâini. Era datorită felului în care cărțile reușesc să te facă să te aduni oricând ai nevoie de asta.
Aveam mereu o carte începută, așa că nu a fost niciodată din instinct, ci pentru că începusem să mă odihnesc în cărți.
Știți cum se spune, vorba multă, sărăcia omului, așa că dacă nu le-ați citit pe acestea până acum, trebuie să o faceți neapărat:
Pădurea spânzuraților – Liviu Rebreanu
Marele Gatsby – F. Scott Fitzgerald
Fiica Reichului – Louise Fein
Ciuma – Albert Camus
Ferma animalelor – George Orwell
Umiliți și obidiți – Feodor Dostoievski
Bătrânul și marea – Ernest Hemingway
Parenting conștient – Susan Sitffelman
Foarte mult mi-au plăcut și Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman, Clopotul de sticlă – Sylvia Plath și Mănâncă, roagă-te, iubește – Elizabeth Gilbert.
În ultimul an, am recitit Mândrie și prejudecată, Robinson Crusoe, Uimire și cutremur (Amelie Nothomb) și Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă – Haruki Murakami, adică numai cărți bune.
Ultimele, dar nu cele din urmă, sunt:
- Jurnalul lui Adam și al Evei – Mark Twain
- Tată bogat, tată sărac – Robert Kiyosaki
- Lanțul – Adrian McKinty
Aceste titluri și multe, multe altele, se află la un click distanță, în magazine online precum:
(link-uri afiliate)
Anul trecut, tot în martie, scriam articolul acesta.
Nu știu dacă e tocmai efectul cărților, al faptului că am simțit dintotdeauna că am vreo zece ani în plus față de vârsta pe care o am de fapt sau al realității în care fiecare zi, eveniment sau om din viețile noastre sunt menite să ne maturizeze, însă văd cum mă schimb pe zi ce trece.
Nu mai simt nevoia să vorbesc așa mult, ci doar atunci când e important să o fac.
Nu mai disper dorindu-mi să fie mai multe ore într-o zi, gândindu-mă la toate cărțile necitite, paginile nescrise, antrenamentele nefăcute și așa mai departe.
Nu am nimic de demonstrat nimănui.
Nu se merită, pur și simplu, să-mi pierd echilibrul.
Ai citit și recomandat cărți bune, într-adevăr.
Deși nu sunt voluminoase, Ferma animalelor, Bătrânul și marea, Ciuma sau Pădurea spânzuraților sunt cărți pline de învățături și ușor de parcurs. Multe titluri amintite de tine aici chiar ar trebui incluse pe lista cărților de citit de-a lungul anilor.