O poveste de viață atât de frumos scrisă, personaje pe care le îndrăgești imediat, o pisică jigărită, vecini care se dovedesc a fi săritori și empatici, un desen în care Ove este singurul desenat în culori vii pentru că este văzut ca un bunic. Deodată, bagi de seamă că ai lacrimi în ochi. Despre asta este Un bărbat pe nume Ove, cartea scriitorului suedez, Fredrick Backman.

În ciuda purtării sale stricte și a felului său ursuz, Ove te cucerește imediat ce observi că el trece prin viață neclintindu-se de la ce e corect și autentic. De mic copil, Ove a știut să facă diferența între ce e bine și ce e rău, între oamenii care fac și cei care spun că fac, pentru că el asta a învățat de la tatăl lui.

„Lucra la căile ferate de cinci ani. Până când, într-o bună dimineață, s-a suit într-un tren și a văzut-o pe ea pentru întâia oară. Și, pentru întâia oară, după moartea lui taică-su, a râs. Pe urmă, viața i s-a schimbat cu totul.
Oamenii ziceau că Ove vede lumea în alb și negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui.”

M-au emoționat iubirea și devotamentul pe care i le-a purtat Sonjei o viață întreagă, modul în care se apropie din nou (încet și fără să recunoască asta) de vechii lui prieteni Rune și Anitta și, la fel de mult, mi-a plăcut prietenia pe care o leagă (deși, nu spune asta o clipă) cu vecina nou-venită, Parvaneh.
Veselia, istețimea, răbdarea și blândețea Sonjei (chiar și după multe lovituri din partea vieții) îl fac pe Ove să o așeze în centrul vieții lui „[…] deși știa prea bine că nu avea cum să o iubească mai mult decât o făcea deja.”
Până și faptul că este fidel o viață întreagă mărcii Saab arată o altă trăsătură a felului său de a fi: loialitatea.

Scris într-un stil aparte, plin de umor și gingășie, romanul atinge puncte sensibile legate de pierdere, prietenie, înaintare în vârstă și toleranță.

„Ove a știut tot timpul ce are de făcut, dar, la rigoare, toți oamenii sunt optimiști în ceea ce privește timpul. Cu toții credem că avem suficient timp să facem anumite lucruri. Că avem timp să spunem tot ce avem de spus. Și-apoi se întâmplă ceva și, dintr-o dată, nu ne mai rămân decât cuvinte precum <dacă>”.

Am parcurs lectura în doar câteva zile și singurul lucru care mi s-a părut puțin forțat la ea ar fi unele înjurături și dialoguri (mda, acesta ar fi singurul cusur pe care l-aș pomeni dacă aș fi critic literar).

Citiți „Un bărbat pe nume Ove”! Îl veți îndrăgi negreșit și toată povestea o să vă impresioneze.

Puteți cumpăra cartea de aici. (link afiliat)

Gen: Ficțiune. Subgen: Literatura modernă și contemporană
Număr pagini: 430