Nu le-am citit eu pe toate, dar cele pe care le-am parcurs până acum cam asta ne spun: să ne îngrijim de sănătatea psihică a copiilor noștri, să le validăm sentimentele, să le vorbim sincer și deschis, să fim prezenți în viețile lor, să stabilim limite ferme, să ne încredem în instinct.
Pe lângă acestea, dacă ar fi să extrag cinci „sfaturi” esențiale pe care le întâlnim în multe cărți din categoria aceasta, pe următoarele le-aș menționa:

1. Am trăit asta pe propria piele și am văzut că, în încercarea de a educa un copil, este necesar să ne educăm mai întâi pe noi înșine pentru a putea fi cu adevărat exemple bune.

Ce privim la televizor? Cum ne petrecem dimineața? Felul în care vorbim? Cât de sănătos mâncăm, câtă mișcare facem, cât de mult stăm cu ochii în ecrane? Ce fel de prieteni avem în jurul nostru? Cum reacționăm la zvonuri? Și tot așa. Aceste mici obiceiuri sunt preluate de copilașii noștri mai devreme sau mai târziu, așa că lucrurile nu funcționează când una spui și alta faci.
Dacă nu vrei ca cel mic să se comporte într-un anumit fel, nu procedezi nici tu așa.
Știu, e treabă grea să te educi la o vârstă adultă, fiindcă asta înseamnă să-ți schimbi unele deprinderi și să rezolvi prin terapie unele lucruri pentru care, poate, e necesar să te întorci în anii copilăriei tale.
Dar acest aspect e primordial, credeți-mă. Pentru că nu îi poți pretinde la infinit copilului să se poarte într-un fel care e în antiteză cu ceea ce vede în căminul în care crește.

2. Atunci când greșim, ne cerem scuze copilului.

Nu știu câte scuze am primit noi din partea părinților noștri atunci când ne trezeam dojeniți doar pentru că aveau ei o zi proastă, dar trebuie să schimbăm acest lucru cu copiii noștri.
Cei mici nu înțeleg de ce suntem noi supărați și merită o explicație, o scuză. Nu contează cât de mici sunt, tot oameni sunt, iar felul în care comunicăm cu ei va face să ne fie mai ușor să vorbim cu ei într-o bună zi.
E o linie fină între a-l educa pe copil și a nu-l respecta.

3. Nu îi comparăm cu alți copii.

Acest lucru este un must have pe care ar trebui să-l știm cu toții și despre care o să scriu un articol separat.
Pentru că totul pleacă de la „seamănă numai cu tine” atunci când face o boacănă și se duce înspre comparații cu alți copii, cu alți colegi de clasă și așa mai departe.
Copilul resimte asta. Comparându-l constant, se lasă o amprentă undeva în el și se inoculează ideea că el nu este suficient.
Ori el trebuie să fie convins că este exact persoana pe care părinții o doresc și o iubesc. 

4. Dacă un lucru face parte din viață, acesta trebuie învățat.

În acest sens, ideal ar fi să răspundem sincer și să vorbim deschis copiilor noștri chiar și despre subiecte mai sensibile, dar care fac parte din viață.
Mai ales atunci când acești micuți oameni ne întreabă direct.
Revin la primul sfat, acela cu autoeducarea: ca adulți trebuie să învățăm să răspundem în loc de a reacționa.

5. Încrederea pe care o cultivi în copil nu se face peste noapte, ci printr-o sumă de acțiuni.

Să îi oferi independență copilului mi se pare cel mai greu lucru pe care trebuie să-l faci ca părinte, dar și cel mai necesar.
Începând de mici, de când încearcă să rezolve, să îndeletnicească ceva, până când cresc și o să meargă cu bicicleta, cu rolele și apoi cu mașina, cred că e bine să-i privim din imediata lor apropiere și să intervenim când ne cer ajutorul sau să-i felicităm când le iese.
Sigur, acesta este un exemplu din grămadă.
Încrederea în forțele lor proprii se clădește atunci când îi ascultăm și îi încurajăm să-și exprime liber opiniile.
Sau când le spunem, de-a lungul timpului (când apar, poate, micile nesiguranțe), că valoarea lor depinde de ceea ce sunt, nu de aspectul fizic. 
Atunci când nu ne proiectăm fricile asupra lor. Sau atunci când realizăm că ei au propria lor viață și-i putem doar sfătui de bine, dar nu putem decide în locul lor.

Una peste alta,

Bunica mea a fost o figură prezentă și blajină în copilăria mea. Deși nu a citit nicio carte de parenting, îmi băga mereu în cap să vorbesc frumos, să am bun simț, să fiu corectă. După ce terminam o temă pentru școală, ne lăsa „în recreație”. Fiindcă avea grijă de doi copii mofturoși, gătea două feluri de mâncare diferite.
Făcea ca lucrurile să pară ușoare.
Mă gândesc deseori la ea și încerc să fac lucrurile așa cum le făcea ea.
Dar ea nu a făcut altceva decât să mă iubească mult și nu s-a purtat altfel decât era ca om.
Se pare că aceste două lucruri pot servi drept o rețetă de pus în practică, pentru că ele au fost de ajuns pentru mine și m-au format destul de bine ca om.

Acum, spre deosebire de perioada în care generațiile noastre de părinți și bunici creșteau copii, ne frământăm mai mult din mai multe motive.

Citesc cărți, urmăresc în social media psihologi și psihoterapeuți și le ascult sfaturile. Mă preocupă fiecare etapă prin care trece copilul meu în procesul de creștere și analizez îndeaproape fiecare lucru mărunt pentru a încerca să fac lucrurile cât mai bine.
Uneori îmi iese, alteori, îmi iese mai puțin.
Uneori hotărăsc înțelept, alteori iau decizia care îmi este cea mai la îndemână în clipa respectivă.

Ceea ce cred este că e absolut normal ca, în vremurile pe care le trăim, să fim atenți (sau măcar să ne străduim să fim) și să ne îngrijim mai mult de nevoile, reacțiile și emoțiile copilului. Asta nu arată decât că vrem să creștem oameni responsabili, empatici și onești și sunt convinsă că într-o bună zi vom fi răsplătiți pentru toată răbdarea de care dăm dovadă în momentul de față.

Vă recomand cu drag cărțile Parenting conștient a psihoterapeutei Susan Stiffelman și Metoda daneză de educare a copilului scrisă de Jessica Joelle Alexander.

Ce învățăm din Parenting conștient?

„Micuții noștri sunt persoane distincte în cadrul propriei călătorii prin viață.”
„A nu obține un anumit rezultat, nu înseamnă un eșec. Iar un eșec nu este fatal.”

În carte, autoarea pune accent și pe ideea de mindfulness, trăire cu un grad ridicat de conștientizare, a trăi în prezent, a acorda atenție la tot ce este în jurul nostru (receptarea sunetelor și senzațiilor).

Parenting conștient o găsiți pe eMAG, la un preț foarte accesibil.

Din cartea Jessicăi Joelle Alexander, vedem care e treaba cu încrederea, empatia, drepturile copiilor și revendicarea lor sau cu lucrul în echipă (danezii încurajează mult creativitatea). Tot în această carte, se pune accentul pe faptul că un copil trebuie văzut și ascultat.

Metoda daneză de educare a copilului o puteți găsi atât pe eMAG.ro, cât și pe libris.ro, la prețuri foarte bune.

Citiți-le! Sunt două cărți care merită citite chiar dacă sunteți sau nu părinți.

Numai bine!