Și nici nu e voie să o ignorăm.

Nu e prima oară când scriu aici, pe blog, despre faptul că pentru a ajuta copilul să-și gestioneze emoțiile, trebuie să învățăm mai întâi să le gestionăm pe ale noastre (deci, mă repet când spun că este o diferență între a răspunde de fapt la o întrebare/ comportament și a reacționa). 

Rolul părinților este de a îndruma și de a-și învăța copiii ce înseamnă un comportament adecvat, iar cei mici învață asta prin exemplele primite acasă și prin limitele care sunt stabilite și aplicate cu respect și empatie. Și chiar dacă părintele este un lider, copilul are drepturi egale de a fi respectat și de a fi auzit.

Din păcate, am fost crescuți într-o lume în care pedeapsa a fost întotdeauna principala modalitate de a controla comportamentul. Disciplinarea copiilor, în adevăratul sens al cuvântului, se referă la a-i ghida. Dacă vrem ca cei mici să dezvolte o conștiință morală și să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor ar trebui să ne concentrăm pe soluție, nu pe o pedeapsă.

Disciplina înseamnă a ajuta copilul să rezolve o problemă.

Pedeapsa înseamnă a face un copil să sufere pentru că are o problemă.

Oprește-te o clipă și privește-ți copilul.
Când copiii își pot exprima pe deplin fiecare emoție în prezența unui părinte calm, stresul este atenuat și chiar dispare.

Vreți și un ultim adevăr? 
Ok.
În realitate e mai greu decât e în cărți.
Din experiență proprie, confirm că în realitate este mult mai greu decât ceea ce citesc în cărți. Dar, tocmai pentru că avem toată această informație de care avem nevoie, ar trebui să profităm de ea și să exersăm pentru ca lucrurile să devină, cu timpul, mai ușor de pus în practică.