După cum puteți afla de la un simplu search pe Google, primul trimestru de sarcină se calculează de la momentul concepției până la finalul săptămânii 13 de sarcină.
Bebelușul meu era un „grăunțel” când l-am văzut pentru prima oară, la 8 săptămâni și 3 zile, la prima ecografie.
Cu vreo săptămână înainte (pe la 7 săptămâni) schimbările hormonale deveneau mai evidente, îmi simțeam sânii foarte grei și primele simptome de greață începuseră să apară.
După primul control la doctor, mi-am făcut analizele uzuale, de trimestru I și mi-au ieșit bine. Tot de atunci am început să iau suplimente alimentare (pentru vitamine, calciu și fier îndeosebi).
Stările de greață s-au transformat în stări agresive de vomă. Nu aveam un fel de mâncare pe care l-aș fi consumat cu poftă și nici măcar nu suportam să simt miros de mâncare (din bucătărie sau din restaurant).
Abia reușeam să mânânc o dată pe zi și mă simțeam foarte lipsită de vlagă.
Vomitam până și apa pe care o beam și eram deshidratată.
Slăbisem un kilogram, astfel că atunci când ajunsesem la săptămâna 12 de sarcină, a trebuit să mă internez pentru niște perfuzii.
Îmi era groază de spital și nu am rezistat decât două zile internată. Am vorbit cu doctorul și am stabilit să fac perfuziile la privat și odată ce am terminat perfuzia, să mă duc acasă. Am avut doar o branulă în braț și, după alte patru zile, am terminat și cu perfuziile.
Îmi era puțin mai bine, iar odată încheiat primul trimestru de sarcină s-au încheiat și stările agresive de vomă. Nu definitiv.
Dar despre asta, oboseala resimțită și când a mișcat bebe pentru prima oară într-un articol viitor.

Burtica în primul trimestru de sarcină. Mai exact, la 8 săptămâni:

Era vară și sper că observați că – în toată deshidratarea mea – pozam foarte fancy. Emoticonul acoperă papucii mei de casă.