Acum o jumătate de an, m-am gândit să organizez câteva sedințe foto gratuite, locul și ora fiind stabilite de cel care avea să fie fotografiat. Intenția îmi era să-mi descopăr și să-mi redescopăr aparatul foto (așa cum vă îndemn și pe voi, de altfel). Aparatul foto mi-a fost de nelipsit din toate vacanțele și călătoriile. Chiar și atunci când mă plictiseam în casă, găsirea unor subiecți de fotografiat îmi părea o idee bună. Însă, aceste lucruri pot fi deduse ușor din portofoliul meu sau pagina de facebook.

Cu toate acestea, niciodată nu m-am considerat un fotograf în adevăratul sens al cuvântului. 

Mi s-a întâmplat să văd câțiva indivizi care făceau poze pe care le numeau fotografii. Mi s-a întâmplat să văd câțiva indivizi care după ce și-au cumpărat un DSLR să se numească „fotografi”, ba chiar mai mult de atât: „professional photographer”.

Professional photographer?! Despre ce vorbim aici?

Ca în orice domeniu, lucrurile bune necesită timp, răbdare și experiență. Despre familiarizarea cu aparatul și pasiunea care trebuie să existe, am vorbit deja în articolele anterioare. Pe de altă parte, pentru a fi un fotograf bun, mai presus de orice trebuie să primeze creativitatea. 

• Trebuie să știi să interacționezi cu oamenii!
• Trebuie să știi că te poți baza pe aparatul tău!
• Subestimează-te! Doar așa vei vrea întotdeauna mai mult de la tine!
• Familiarizează-te mai întâi de toate cu programele de edit!

Repet, nu m-am numit niciodată un fotograf „de-adevăratelea” și nici nu mi-am pus „Diana’s photography” pe fotografii. Am doar un entry și un mid-level și o grămadă de lucruri noi de învățat. 

Mai precis, acesta este mesajul acestui articol!

Știi cum se spune: dacă ți-ai cumpărat un DSLR, asta nu înseamnă că ești un fotograf. Ești doar un individ care și-a cumpărat un DSLR.

Love, D!