Probabil ați auzit și voi de la alte mămici să nu vă învățați copilul în brațe, deoarece – vezi Doamne – o să vă manipuleze cu acest lucru, nu va suporta să mai stea în patuț și va vrea numai în brațe.
Eu am auzit de multe ori, dar nu am băgat deloc în seamă. Când eram însărcinată, mă întrebam doar cum o să țin în brațe un mic, plăpând și fragil pui de om.
Sigur că toate aceste gânduri s-au risipit când mi-am văzut copilul.
L-am luat cu grijă în brațe și l-am pus la pieptul meu. Mă mirosea pe gât, iar eu îi miroseam ceafa. În acel moment am știut că o să-mi țin copilul așa tot timpul. Aproape de inima mea. Piele pe piele.
Fetița mea delicată miroase a Dumnezeu.
Nu am învățat-o în brațe, ci am învățat-o să stea la pieptul meu. Am dorit-o și am așteptat-o prea mult ca să nu o țin acum lipită de mine.
Așa se liniștește. Așa adoarme. Așa e cel mai minunat.