„S-a susţinut și se susține în continuare că publicitatea are puterea de a constrânge fiindcă se suprapune cu libera alegere a consumatorului, care nu mai poate decide de unul singur de ce are nevoie, ci este supus unui baraj de influențe care pot fi irelevante sau chiar contrare nevoilor sale.”
Acesta este un extras (mai degrabă, o scurtă interpretare) dintr-un capitol din Tratatul de etică al lui Peter Singer.

Uite ce cred de fapt:

Sunt o persoană cu un salariu decent, suficient cât să nu cer vreodată bani cuiva. Dacă pornesc televizorul și văd o reclamă cu o tipă urcându-se într-un model mișto de Audi, asta nu înseamnă că uit faptul că nu-i permit asemenea mașină și că o să fac pe naiba în patru (credit în bancă sau apel la rude) pentru a-mi cumpăra acea mașină.
Nu!
În definitiv, acesta e și rolul publicității: să-ți prezinte cât mai bine produsul pentru a-l vinde (chiar dacă este un produs fără de care te-ai descurca perfect).
Dar de aici până la constrângere, manipulare… e cale lungă. Nu te constrânge și nici nu-ți ia cineva mințile ca să cumperi tu ultimul model de Mercedes.
Nu știu dacă mai trăiește cineva cu impresia că viața se poate schimba dacă podeaua din bucătărie va fi dintr-un material diferit doar pentru că acesta a fost mesajul transmis de spotul publicitar.
Publicitatea e supraestimată. Totul ține de dvs. și de cât de rațional sunteți în acțiunile pe care le desfășurați și deciziile pe care le luați. Propun să nu mai exagerați atât de mult și să încercați să rămâneți ancorați în realitate!