Vorbim despre

„Să nu cumva să te neglijezi!” și alte clișee zise de mame altor mame

E de la sine înțeles că atunci când ai un copil trebuie să îi dedici mult timp și să îi porți de grijă, nu?
În primii lui ani de viață, mama e cea după care tânjește pentru iubire, hrană, grijă, consolare, răsfăț, învățare.
Toate astea sunt momente magice ce se traduc prin mici cearcăne și linii fine pe chipul mamei. Sunt dovada celei mai frumoase perioade din viață.

Cred că a te neglija e o chestie ce a devenit demult un stil de viață pentru o persoană și nu ar fi de vină un copil pentru asta.
Dacă aproape tot timpul îți era silă să îți faci un duș, să îți piepteni părul dimineața sau să te aranjezi când ieși undeva, înseamnă că acum doar te folosești de faptul că te ține copilul ocupat ca să nu le faci.
La fel cum dacă înainte aveai dezordine în casă, după venirea copilului bagi pretextul că îți e greu să păstrezi curățenia.
Să fii ordonat și îngrijit e un mod de a trăi, iar dacă ești un om organizat, înseamnă că așa vei fi tot timpul, în orice faci.

Cele care îndeamnă să nu te neglijezi, o spun în mai multe feluri: „Dragă, e atât de important să nu uiți de tine!” sau „Dacă ești mamă, asta nu înseamnă că nu mai ai timp pentru tine”. Și fiindcă sunt niște drăguțe cu sfaturile acestea (not), nu ezită să-ți spună și continuarea: că e posibil să se ducă bărbati-tu la alta dacă te neglijezi.

Să le luăm pe rând.
Gândește-te că poate mămica aceasta – căreia îi dai tu sfaturi – nu are atât de mult ajutor cu cel mic: tatăl e la serviciu mare parte din timp, bani de bonă nu-s, bunica celui mic e plecată în străinătate, vecina e prea ocupată sau poate nu e așa prietenoasă ca să o roage să stea cu cel mic câteva ore.
Nu știi ce cutie a Pandorei poți deschide dacă îi spui că e indicat ca o dată pe săptămână să se ducă la un film, la cumpărături sau la salon.

Și la faza cu „te lasă bărbatul” sunt multe de zis. Foarte multe.
Cred că totul ține de cât de bun prieten ești cu omul de lângă tine. De cât de mult comunicați, chiar și când nu vă vorbiți. De cât de mult râdeți, vă țineți de mână, vă respectați intimitatea, vă faceți planuri împreună.
În plus, am mai zis ceva asemănător și la început: dacă ești o femeie înțeleaptă, iubitoare, pe care el se poate baza în orice moment al vieții, acest lucru nu se va schimba odată cu venirea copilului.
Nu ai cum să arăți ca scoasă din cutie tot timpul, dar chiar dacă ești în pijamale și ai părul prins într-un coc, tot aceeași persoană isteață, puternică și sigură pe ea rămâi.
Nu uita că atât cât te respecți, la fel de mult te vor respecta și cei din jur.
Nu lăsa băbismele astea să te transforme într-o persoană nesigură și temătoare.

De-asta m-am și gândit să scriu câteva rânduri; fiindcă toată chestia asta cu pozatul în puritani e folosită prea obsesiv: „e important să fii nu-știu-cum/ e atât de important să încerci să… ”
Nu, cel mai important e să te ocupi de copil. Împreună cu tatăl lui, să încercați să fiți o echipă. Să-l creșteți în armonie și să-l faceți un om de bine.

Nu cred ca tații citesc astfel de texte, așa că…
Dragi femei, fiți duamne, nu țațe, și lăsați deoparte aceste mici răutăți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.