Dezbaterea acestei iluzii auditive m-a intrigat aproape la fel de mult ca apariția rochiei (care, apropo, era toată ziua albastru cu negru, nicidecum alb cu auriu).
Atunci nu înțelegeam cum de toți din jurul meu o vedeau diferit și nu mă lămurea nicio explicație, pentru că nu concepeam să fie altfel decât albastru cu negru, așa cum nu înțeleg acum următorul clip audio.
Tot ce aud e Yanny și nu mă lămuresc cum alte persoane pot auzi Laurel, când din capul locului se începe cu litera I, de la iaurt. Nu pricep nici cum unii spun că aud în primă fază Yanny și apoi Laurel. De unde până unde? Nu e ca și cum te-ai prins de ce vrea Delia să spună în această melodie și, după ce înlocuiești litera D cu F, auzi cum trebuie.
Așa că am căutat câteva explicații…
1. Din primele căutări aflu că expertul audio Matthew Mikkelsen, susține că „în funcţie de mărimea şi forma urechilor, oamenii aud cuvintele diferit, nu toţi auzim acelaşi lucru, pentru că sunt mulţi factori implicați.” (vezi sursa)
Doar că aici avem, din nou, un semn de întrebare: Cum adică, în funcție de mărimea și forma urechilor, indivizii percep diferit unele cuvinte?
Dacă ar fi așa, înseamnă că indiferent de tipul de comunicare, nu nu-am înțelege sub nicio formă cu interlocutorul (pentru că, vedeți dvs., în funcție de mărimea și conturul urechii, nu toți auzim același lucru). Asta mai lipsea!
2. Ideea e că, „Laurel” este cuvântul aflat în spectrul frecvenței joase, în vreme ce „Yanny” este în spectrul frecvenței înalte. Dacă veți trece clipul printr-o analiză audio, mai exact vă veți juca cu nivelul bass-ului, puteți auzi ambele nume; scoțând frecvențele înalte veți auzi „Laurel”, iar odată scoase frecvențele reduse veți auzi „Yanny”, exact ca aici.
3. Un profesor al Universității Sydney ne informează că amestecul de sunete Yanny/Laurel constituie un exemplu a ceea ce se numește „stimul perceptual ambiguu”. (vezi sursa) Creierul variază între cele două interpretări, iar atunci când există o oarece ambiguitate, mintea se va focusa pe o singură analiză perceptuală. Yanny/Laurel este menit să fie ambiguu, sunetele din fiecare sunt similare și se întâmplă ca mintea să facă o confuzie între ele.
În plus, „L” și „Y”, sunt compuse din mai multe frecvențe, fiind foarte probabil ca frecvențele lui „y” să fi fost mai înalte – modificate artificial – în vreme ce cele ale lui „L” să fi fost mai coborâte.
Ce cuvânt s-a rostit de fapt?
Înregistrarea a fost realizată de un bărbat de 64 de ani, mai precis, Jay Aubrey Jones, cântăreț de operă. Citind mai multe cuvinte – care urmau să fie înregistrate online – a pomenit și cuvântul „laurel”. Acesta nici măcar nu este un nume, ci face referire la o cunună purtată în Antichitate, în semn de victorie. (vezi sursa)
Așadar, cuvântul este „Laurel”, nu „Yanny”.
M-am înșelat, recunosc!
Ca o paranteză, tot Yanny aud, iar rochia e în continuare albastru cu dantelă neagră. 😉
Oricum, internetul a reușit încă o dată, să provoace dezbateri pe seama unei iluzii, de data aceasta, auditive. Știința, însă, are câte un răspuns de fiecare dată. Fiindcă această controversă va mai rămâne o perioadă în mediul online, vă întreb:
Ați auzit Yanny? sau Ați auzit Laurel?
LAUREL
Nu-mi funcționează urechile cum trebuie:))
Eu din cate am citit, sunetul respectiv ar proveni de fapt de pe Vocabulary.com de la termenul Laurel. Daca ii maresti / scazi pitch-ul, cei care aud Yanny pot auzi si Laurel, viceversa fiind valabila.