Recomandări

Minunata lume nouă, Aldous Huxley – recenzie

Cartea era de multă vreme pe lista mea, am citit-o cu drag în doar câteva zile. Am plasat-o direct în topul preferatelor mele, căci m-a impresionat plăcut.

Minunata lume nouă” prezintă (sau prezice, mai degrabă) un viitor în care oamenii sunt creați în laboratoare, condiționați să muncească fără să chestioneze vreodată mersul lucrurilor. Titlul cărții este exclamația Mirandei din piesa de teatru Furtuna a lui William Shakespeare, „O, minunată lume nouă, care cuprinde atâtea făpuri alese!”.

Acțiunea se petrece în anul 632 al erei Ford, iar oamenii concepuți în incubatoare se încadrează în diverse categorii: Alfa și Beta erau cei care se bucurau de cele mai bune poziții în societate (ingineri, directori, asistenți la Centrul de Incubare) și Gama și Epsilonii fiind cei care făceau munca de jos. Oamenii nu vin din mame și tați, ci din eprubete, iar conceptele de „familie” și „cămin” sunt străine, ba chiar pornografice.
Alfa și Beta călătoreau cu elicoptere private, viața socială se arătă ca fiind una perfectă, până și filmele pe care le vizionau erau altceva decât știm noi (ofereau simțuri olfactive și tactile spectatorilor).
La îndemâna tuturor era soma, un drog care oferea tuturor posibilitatea de a fugi de realitate, dar mai presus de orice, de a oferi senzația de fericire și plăcere în această lume atât de riguros organizată.
Toți suntem ai tuturor celorlalți” e o afirmație pe care -auzind-o de nenumărate ori în timpul orelor de studiu- toți o acceptau ca fiind nu numai adevărată, ci evidentă de la sine, absolut indiscutabilă. Astfel, în acest viitor prezentat de Huxley, nimeni nu trebuie să-și înfrâneze dorințele sexuale, copiii sunt încurajați de mici să se joace jocuri erotice, iar adulții să aibă cât mai mulți parteneri sexuali.
Oamenii sunt „programați de la început” astfel încât să nu îmbătrânească, chipurile lor să nu cunoască vreodată ridurile sau expresia tristeții aduse de bătrânețe. Până și moartea este privită în mod optimist (nimeni nu plânge pe nimeni, căci nicio persoană nu contează atât de mult, iar moartea în sine nu este ceva îngrozitor).

Ni se arată o lume perfectă în aparență, dar goală în esență. Și fiindcă toate au un preț, în această lume nouă acesta se plătește prin absența libertății.
Tot timpul simți că, în ciuda progresului tehnologic al acestei „lumi moderne”, ceea ce contează cu adevărat lipsește cu desăvârșire: iubirea, valorile morale, liberatea de a gândi, existența unei familii până și, dreptul de a fi nefericit, toate lipsesc.

Oamenii nu-și pun niciodată întrebări, fiindcă ei sunt făcuți să muncească pentru a se păstra această ordine și stabilitate, nu pentru a gândi.
În formarea indivizilor, se folosește educația hipnopedică (cea în timpul somnului), astfel că ei își petrec întreaga viață acționând în baza unor îndemnuri învățate inconștient și repetându-le în mod constant fără să pună la îndoială verosimilitatea lor.
Personaje precum Lenina Crowne, Bernard Marx, controlorul Mustafa Mond sau Sălbaticul John prezintă stereotipuri întâlnite și în prezent.

„Minunata lume nouă” te face să-ți pui întrebări. Cumva, toți avem o vină tragică și, parcă oricât am încerca, nu putem să ne depășim condiția. Prejudecățile pe care le avem sunt aceleași pe care un Alfa Plus le avea față de un Epsilon, de parcă și în procesul nostru de creare sau dezvoltare, ni s-au transmis hipnopedic unele lucruri.

Pare un viitor stabil, dar cu costul spălării creierelor și absenței valorilor morale, pe mine nu poate decât să mă sperie.
Cartea o recomand sincer, așa că vă las un link de unde o puteți achiziționa.

 Link de unde poți cumpăra cartea

Titlu: Minunata lume nouă
Autor: Aldous Huxley
Anul publicării: 2011
Număr de pagini: 275

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.