Pe cât de fermecătoare, pe atât de greu de citit. Zic de femeie, nu de carte.
În prima parte a cărții, accentul cade mai mult pe problema adulterului feminin și pe lupta interioară a personajului principal (alegerea iubirii sau a statutului de soție și mamă). În a doua parte, se întâmplă ceva ce îmi ridică câteva semne de întrebare. Oricum ar fi, Femeia la treizeci de ani aduce o poveste care te ține permanent ancorat în trăirile unei frumoase doamne din înalta societate franceză a secolului XIX.
Romanul se deschide prin prezentarea frumoasei tinere Julie care începe să aibă sentimente față de ofițerul Victor d`Aiglemont și, în ciuda sfaturilor tatălui ei, aceasta se căsătorește cu el. Inutilitatea și lipsa de tandrețe a lui Victor o fac extrem de nefericită pe Julie, iar un an mai târziu, pe când era în refugiu la palatul contesei de Listomère, Julie se îndrăgostește de un nobil englez, Arthur Greenville.
Fiind conștientă că iubirea lor este imposibilă, doamna d`Aiglemont se cufundă și mai mult în depresie și neîmplinire sufletească. Se reîntoarce la Paris, soțul ei capătă titlul de marchiz și este numit general în garda regală. Julie devine mama unei fetițe pe nume Hélène, însă starea ei de sănătate se agravează.
Arthur Greenville apare din nou în viața ei, fiind chiar medicul acesteia. În interiorul marchizei se dă o luptă între dragostea pentru Arthur și datoria de soție și mamă, astfel că aceasta se vede nevoită să-i ceară să se întoarcă în Anglia.
Căsnicia soților d`Aiglemont devine doar de fațadă, pentru respectarea unor cerințe sociale, iar doi ani mai târziu lordul de Greenville se întoarce la Paris. Revederea celor doi îndrăgostiți este întreruptă de venirea lui Victor de la o vănătoare amânată, iar Arthur stând ascuns pe pervazului unei ferestre, moare din cauza frigului de peste noapte.
În capitolul II, Suferințe taince, Julie cuprinsă de tristețe și amărăciune, decide să se retragă cu fiica sa la castelul din Saint-Lange. Chiar dacă preotul o vizitează aproape zilnic, aceasta nu poate găsi nici un prieten și nici un confident în el.
Când ajunge la treizeci de ani, „înfățișarea doamnei d`Aiglemont era în armonie cu îngândurarea ce-i domina întreaga ființă. […] În sfârșit, în afară de toate avantajele situației sale, femeia la treizeci de ani știe să se facă și tânără fată, să joace toate rolurile, să fie pudică și să devină frumoasă chiar și într-o nenorocire.” La balul doamnei Firmiani, îl întâlnește pe Charles de Vandenesse. Cu trecerea timpului, aceștia se îndrăgostesc.
Anii trec, iar în următorul capitol, cuplul este surprins de către autor pe malul râului Bievre. Aceștia se plimbau împreună cu cei doi copii (Hélène și micuțul Charles), iar scena se încheie când, Hélène îl îmbrâncește pe cel mic, care se lovește la cap, alunecă și dispare în apele râului.
De aici încolo, continuitatea acțiunii capătă un aer îndoielnic și devine un pic mai greu de parcurs.
Se prezintă o seară de Crăciun și un tablou de familie perfect format din soții Julie și Victor d`Aiglemont și copiii acestora Hélène, Gustave, micuții Abel și Moïna. Decizia luată de Hélène la sfârșitul acestei scene zguduie întreaga familie.
Divulg prea multe din poveste în acest rezumat, așa că nu vă mai pot spune decât că finalul este unul surprinzător, iar cartea merită citită, fiind o mare capodoperă a literaturii universale.
Citate preferate:
„Vom merge împreună și, dacă ne va fi cu putință să schimbăm câteva cuvinte prin priviri, inimile noastre vor mai trăi o clipă.”
„Julie regăsi mii de impresii uitate. Inima își are memoria ei.”
„O fată nu are decât o singură cochetărie și crede că a spus totul atunci când și-a dat jos hainele; femeia are însă mii de cochetării și se ascunde sub mii de văluri; în sfârșit ea măgulește toate vanitățile, iar novicea nu alină decât una.”
Titlu: Femeia la treizeci de ani
Autor: Honore De Balzac
Anul publicării: 2012
Număr de pagini: 226
