Iată-ne aici, într-o societate în care sistemul educației nu ne testează inteligența, el fiind capabil să ne testeze doar memoria.

Un moment din prezentul în care școala este doar o unealtă folosită pentru a oferi tinerei generații un set de cunoștiințe.
Eu una, abia după ce am tras linie, am realizat că istoria nu e ceea ce am tocit în liceu. Muzica și desenul sunt domenii mult mai complexe, încât nu înțeleg nici acum de ce aveam numai 10 pe linie. Slavă Domnului că matematică am făcut doar până în clasa a zecea, dar între noi fie vorba, avem calculatoare și aplicații care rezolvă totul în locul nostru.
Nu mătur pe jos cu nimic, doar că… e păcat.
Urmăream un reportaj și am extras de acolo o idee interesantă:
„Poate pentru alegerea profesorilor ar trebui să se organizeze câte un casting. Nu este o meserie pentru oricine, iar școala nu ar trebui să se mai facă ținând bățul în mână.”
Poate școala românească ar trebui să aibă ca obiectiv formarea unor inși caracterizați prin gândire proprie, în stare să înțeleagă măcar o mică parte din menirea vieţii.

Rămânem la stadiul de vorbe și la texte de pus pe blog în vreme ce, în încercarea de a transforma tânărul într-un specialist, după ce părăsește băncile școlii acesta devine un votant ignorant, fără personalitate și mod de gândire.
Bineînțeles că școala românească se laudă și cu oameni școliți și apreciați la nivel global, dar e o mică problemă: sunt puțini.

Sursa foto: Shutterstock