Recomandări

Portret al artistului la tinerețe, James Joyce- recenzie

James Joyce, poet și prozator irlandez, a fost considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea.
Romanul „Portret al artistului la tinerețe” arată evoluția lui Stephen Dedalus din copilărie până în studenție, când alege să lase Dublinul în urmă pentru a-și urma vocația. Tema maturizării, a construirii unei personalități este o temă comună în literatura universală, deci putem afirma că textul este un bildungsroman (termenul provine din germană și înseamnă, literal, „roman de formare”). Am auzit prima oară de acest termen când am studiat în liceu „Enigma Otiliei”, termenul bildungsroman referindu-se la procesul de formare a personalității personajului principal sub influența trăirilor directe.

Cartea este împărțită în 5 etape definitorii care surprind conflictele interioare ale eroului principal, îndepărtarea de habotnicia predicată în școală și găsirea vocației literare.
Prima parte ni-l prezintă pe Stephen copil, încercând să înțeleagă complexitățile religioase și politice ale ariei sociale în care se află. În cadrul internatului iezuit unde este trimis de părinți, Stephen trăiește sentimente de dor și singurătate și îi este, de cele mai multe ori, greu să înțeleagă fanatismul religios al învățătorilor săi. În prima parte, avem un Stephen timid și ascultător, dar în momentul în care este pedepsit pe nedrept în mijlocul clasei, acesta își caută curajul de a merge la rector și de a-i spune ce s-a întâmplat cu adevărat. Astfel, Stephen cel cuminte și rușinos rămâne în sfârșitul capitolului „singur, fericit și liber”, aceste sentimente sugerând, parcă, destinul pe care îl va avea de acum încolo.
În al doilea capitol, sfera socială este lăsată la o parte, Stephen – acum, adolescent – descoperindu-și dorințele trupești. Școala la care este trimis, excursia la Cork alături de tatăl său vorbăreț și petrecăreț sunt evenimente care îl prezintă pe Stephen indiferent lumii reale, suportând lupta dintre propria imaginație și realitate, la un moment dat chiar încercând să se agațe de realitate apelând la cuvinte și nume: „Sunt Stephen Dedalus. Pășesc lângă tatăl meu, pe care-l cheamă Simon Dedalus. Ne aflăm în Cork, în Irlanda. […] Simple nume.”
Partea a treia este, cu siguranță, cea mai bine realizată din întreg romanul. Vulnerabil și copleșit de experiența erotică trăită, Stephen crede că păcatul comis nu este unul care să merite iertare. Imaginea iadului din predicile pe care Stephen le aude în perioada de reculegere de la școală este atât de bine descrisă încât se spune că Thomas Merton (scriitor american) s-ar fi convertit la catolicism după ce a citit aceste pagini.
În partea a patra, lui Stephen i se propune chiar o carieră religioasă, însă acesta refuză tocmai din motivul că nu are nicio chemare religioasă.
Ultimul capitol este complet diferit de toate celelalte, fiindcă ni se arată un Stephen care și-a găsit vocația. Într-un dialog cu prietenul său, Lynch, Stephen încearcă să definească frumosul și modul în care acesta funcționează și să definească totodată rolul artistului în creația sa. Deseori, îi menționează pe Aristotel și pe Toma d’Aquino.

Sunt de părere că unele cărți se citesc când ai vârsta potrivită pentru ele. Nu aș fi putut citi „Portret al artistului la tinerețe” la 15-16 ani pentru că nu l-aș fi înțeles așa cum o fac la 23 și, cel mai probabil, l-aș pricepe mult mai bine la 30 de ani. Mi-a plăcut mult, este o capodoperă. Este un roman complex, cu pasaje lungi și pline de înțelesuri filozofice. Sigur că alături de Oameni din Dublin și Ulise poate aș înțelege mai bine adevărata valoare a acestui roman, fapt pentru care am trecut aceste cărți pe lista mea de citit.

Câteva citate preferate:

Ce vine după Univers? Nimic. Dar o fi existând ceva la marginea Universului, ceva care să arate unde sfârșește acesta și unde începe nimicul?[…] Îl râcâia faptul că nu înțelegea bine cum e cu politica și că nu știa unde se sfârșește Universul. Se simțea mic și slab.

Zelul lipsit de gândire e ca o corabie fără cârmă.

Toma d’Aquino spunea că <<sunt frumoase cele ce plac ochiului>>. Tot el spunea că <<Frumosul are nevoie de 3 lucruri: integritate, armonie și claritate.>>

Și totuși, la sfârșitul acestei uriașe întinderi de timp, nu se va fi încheiat nici măcar o secundă din eternitate.

Link pentru a cumpăra cartea

Titlu: Portret al artistului la tinerețe
Autor: James Joyce
Anul apariției: 1916
Număr de pagini: 287

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.